Cele mai mici garsoniere din România și Europa: de la spații de doar 4 metri pătrați la spectaculoasa Keret House

Cât de mică poate fi o locuință și cât de mult spațiu avem, de fapt, nevoie pentru a trăi?

În marile orașe europene, unde prețurile locuințelor sunt ridicate, spațiile de dimensiuni reduse au devenit o soluție pentru unii proprietari și chiriași, dar și o provocare pentru arhitecți. De la garsonierele minuscule scoase la vânzare în București până la apartamentele compacte din Paris și celebra Keret House din Varșovia, exemplele arată cât de diferit poate fi interpretat conceptul de locuire într-un spațiu restrâns, în piață imobiliară actuală.

România: garsoniere de numai câțiva metri pătrați

Bucureștiul oferă unele dintre cele mai surprinzătoare exemple de spații promovate drept garsoniere.
Unul dintre acestea este chiar o garsonieră de vânzare la doar 10mp, în Tulcea, la prețul redus de 13.000 euro de la 15.000 euro, la etajul 1 într-un imobil construit în 1970 cu 4 niveluri, listată pe HomeZZ.

Keret House: casa îngustă care a devenit un simbol arhitectural

Dacă vorbim despre cele mai mici locuințe, cu siguranță trebuie menționat unul dintre cele mai cunoscute proiecte europene dedicate locuirii în spații extrem de mici este Keret House, situată în Varșovia, Polonia. Proiectată de arhitectul Jakub Szczęsny, din cadrul studioului Centrala, construcția a fost inaugurată în 2012 și este amplasată în spațiul îngust dintre două clădiri existente, pe străzile Chłodna și Żelazna.

Construcția are o suprafață de aproximativ 14 metri pătrați, unele surse indicând 14,5 metri pătrați. În funcție de punctul măsurat, lățimea spațiului variază de la aproximativ 122 centimetri cel mai lat punct și 72 de centimetri in cel mai îngust punct. Aceste dimensiuni fac din Keret House un exemplu remarcabil de utilizare a unui spațiu urban care, la prima vedere, părea imposibil de construit.

În interior au fost integrate și funcții esențiale precum zona de dormit, bucătărie, o baie și o zona de lucru. Organizarea pe verticală și folosirea mobilierului compact permit valorificarea suprafeței disponibile.

Keret House demonstrează că arhitectura nu înseamnă doar construirea unor spații ample, ci și găsirea unor soluții ingenioase pentru locurile aparent imposibil de utilizat. În același timp, proiectul ridică întrebări despre limitele confortului, intimitate și diferența dintre o locuință experimentală și una potrivită pentru traiul cotidian.

Paris: apartamente de numai 8 metri pătrați

Parisul este un oraș fruntaș când vine vorba de spațiile locative foarte mici au devenit o temă importantă de arhitectură. Un exemplu cunoscut este proiectul Tiny Apartment in Paris, realizat de Kitoko Studio în 2014. Apartamentul are numai 8mp și demonstrează cum o suprafață extrem de limitată poate fi organizată prin mobilier multifunctional și poate deveni un spațiu de locuit.

Inspirat de principiul unui obiect compact în care fiecare componentă are mai multe utilizări, proiectul integrează soluții de depozitare, un pat, o bucătărie și o baie într-un spațiu foarte restrâns. Unele funcții sunt ascunse în module care se deschid sau se extind atunci când sunt necesare. Așadar în loc să trateze lipsa spațiului ca pe o problemă ce poate fi rezolvată doar prin eliminarea mobilierului, arhitecții au conceput un interior în care fiecare element are un rol bine definit, astfel compartimentarea fiecărui spațiu disponibil se transformă în ceva util rezidentului.

Totuși, opt metri pătrați nu înseamnă automat o locuință adecvată pentru închiriere pe termen lung. Un articol publicat de The Connexion în 2016 atrăgea atenția că un astfel de micro apartament se situa sub pragul de nouă metri pătrați menționat pentru închirierea unei locuințe în Franța. Aplicarea regulilor depinde de cadrul juridic relevant și de condițiile concrete ale proprietății.

Alte exemple europene: locuințe mici, concepute diferit

Keret House și micro apartamentul din Paris nu sunt singurele proiecte care explorează limitele spațiului locativ. În Europa există și locuințe experimentale, cabane compacte și proiecte arhitecturale care pun accentul pe utilizarea eficientă a fiecărui metru pătrat.

Un exemplu este The Cabanon, din Rotterdam, în Țările de Jos, un proiect care explorează organizarea unei locuințe într-un spațiu redus. Alte proiecte contemporane, prezentate de revista de arhitectură Domus în 2025, includ locuințe compacte din Portugalia și Suedia, concepute pentru a răspunde unor nevoi diferite de locuire.

Aceste exemple nu trebuie clasificate automat drept cele mai mici garsoniere din Europa. Unele sunt case experimentale, altele sunt unități de cazare sau proiecte demonstrative. Ele sunt însă relevante pentru felul în care arhitecții încearcă să transforme spațiile mici în medii utilizabile și bine organizate.

Cât de mică poate fi o locuință conform legii?

Dimensiunea unei proprietăți nu este singurul criteriu care contează. O locuință trebuie să ofere condiții adecvate pentru odihnă, prepararea hranei și igienă, precum și acces la utilitățile necesare.

În România, Legea locuinței nr. 114/1996 stabilește cerințe minimale și suprafețe de referință pentru locuințe. În anexa nr. 1, tabelul pentru o locuință destinată unei singure persoane indică o suprafață utilă de 37 de metri pătrați. Această valoare reprezintă un reper legal pentru categoria respectivă, nu o afirmație că orice spațiu mai mic este automat ilegal, indiferent de clasificarea, autorizarea sau regimul său juridic.

Astfel în cazul proprietăților neobișnuit de mici, este important să fie verificate destinația oficială a spațiului, existența grupului sanitar, accesul la utilități și condițiile de siguranță ale clădirii.

Concluzie: mai puțini metri pătrați, mai multe întrebări

De la spațiile de câțiva metri pătrați promovate pe piața imobiliară din București până la micro apartamentul de opt metri pătrați din Paris și Keret House din Varșovia, exemplele europene arată că locuirea în spații mici poate avea motivații foarte diferite.

În România, garsonierele extrem de mici atrag atenția prin preț, amplasare și condițiile uneori precare. În schimb, proiecte precum Keret House demonstrează cum un spațiu neobișnuit poate deveni un experiment arhitectural cu valoare culturală.

În cele din urmă, întrebarea nu este doar care este cea mai mică locuință, ci și cât de bine răspunde aceasta nevoilor celor care o folosesc. O suprafață redusă poate stimula creativitatea, însă confortul, siguranța și accesul la facilitățile de bază rămân esențiale și pot fi îngreunate sau chiar inexistente într-un astfel de spațiu.